Colț de rai- Pamukkale, Turcia

Mi s-a zis:
„Dacă ajungi în Kusadași, trebuie neapărat să vizitezi Pamukkale!”

M-am gândit că… dacă trebuie, atunci trebuie. Zis și făcut. Auzeam de la prieteni cum e, am văzut și poze online, dar sincer? Nu m-a dat pe spate. O stâncă albă… și ce dacă? Ce poate fi atât de wow?

Dar dacă vreodată v-ați întrebat dacă Raiul există și cum arată – vă invit la Pamukkale.

Până n-am ajuns acolo, așa gândeam și eu. Toate ideile mele preconcepute s-au risipit în momentul în care am văzut, cu ochii mei, această minune a naturii. Și da, o numesc minune, nu doar pentru că e spectaculoasă, ci și pentru că turcii chiar o consideră una dintre cele opt minuni ale lumii.

Am rămas surprinsă într-un mod pe care nu-l pot descrie decât așa: m-am simțit ca și cum aș fi picat în rai. La propriu. Și nu doar metaforic – am picat de-a binelea!

De unde să știu eu că trebuie să mergi desculț, pe formațiunile acelea de calcar extrem de alunecoase? Am luat o căzătură de toată frumusețea, fix cum îți imaginezi. Rochița? Plină de calcar. Dar știi ce? Chiar și așa, pozele au ieșit incredibil de frumoase.

Pamukkale te cucerește cu albul acela imaculat, aproape ireal. Nu e doar un loc de bifat, ci un loc de simțit. Pe piele. Cu tălpile goale. Cu ochii mari. Cu mintea deschisă.